Cu capu' in nori...

Nu cu capul, ci cu totul. deasupra orasului, deasupra zgomotului, deasupra agitatiei, domiciliaza un micut. planteaza vise seara, si le culege dimineata, isi scutura plapumioara si apar imprastiate pe cer scamele. uneori mai canta la chitara, iar sunetele ajung pana la noi, alteori se joaca cu lumina. ba o aprinde, ba o stinge. e foarte nehotarat. alteori iese in fata casei si isi spala masina, si toate zoaiele ne cad in cap. si cel mai important e ca e fericit, singur acolo sus in casa lui. 

îmi place să îmbrăţişez norii diafani metamorfozaţi în litere sidefii.să ating cu mâna apa ornată din perle care cad în ochii oamenilor. să mă aplec pe zăpada cerului între carourile menirilor visate şi vertebrele rămase din celulele temporalităţii.să-mi tatuez în palme cearşafurile întinse la lună prelungite în aripi atinse de tâmple angelice.